Omul care a adus rugby-ul românesc în elita mondială și a format generații întregi de campioni.
Există personalități care nu au nevoie de prezentări ample pentru a rămâne nemuritoare în memoria rugby-ului românesc.
Theodor „Nea Theo” Rădulescu este una dintre ele.
Născut la 13 august 1933 și plecat dintre noi la 12 ianuarie 2011, Theodor Rădulescu a fost unul dintre cei mai importanți antrenori din istoria sportului cu balonul oval din România.
Numele său este legat de perioada de aur a rugby-ului românesc, atunci când echipa națională reușea să învingă adversari de prestigiu și să câștige respectul marilor puteri ale lumii.
Drumul său în rugby a început în 1948, în campionatul școlar, continuând la juniorii clubului Locomotiva PTT, sub îndrumarea antrenorului Fery Covaci. A urmat apoi o carieră solidă de jucător, la Constructorul București și, mai ales, la Grivița Roșie, club alături de care a cucerit patru titluri de campion național și titlul european din 1964.
În tricoul echipei naționale a României a adunat 18 selecții internaționale între 1955 și 1964, într-o perioadă în care rugby-ul românesc își construia identitatea și reputația pe scena europeană.
Adevărata sa dimensiune avea însă să se dezvăluie de pe marginea terenului.
Antrenor meticulos, exigent și profund dedicat, Theodor Rădulescu a format generații de jucători și a condus echipe importante precum Știința Petroșani, Sportul Studențesc și Steaua București. La clubul militar a obținut șase titluri naționale, contribuind decisiv la dezvoltarea uneia dintre cele mai puternice formații din rugby-ul românesc.
Moștenirea sa este însă indisolubil legată de echipa națională. În mai multe mandate de selecționer, „Nea Theo” a fost unul dintre artizanii celor mai importante victorii din istoria rugby-ului românesc. Sub conducerea sa, România a învins de două ori Franța, inclusiv în celebra partidă de la Auch, a obținut două succese împotriva Țării Galilor și o victorie memorabilă în fața Scoției.
Aceste rezultate nu au reprezentat simple surprize sportive. Ele au fost expresia unei școli românești de rugby respectate la nivel internațional, construită prin disciplină, muncă și inteligență tactică. Iar Theodor Rădulescu s-a aflat printre principalii săi arhitecți.
Dincolo de performanțele sportive, cei care l-au cunoscut vorbesc despre un om al principiilor, un tehnician care punea întotdeauna interesul echipei înaintea intereselor personale și care cerea de la jucătorii săi aceeași seriozitate pe care o oferea el însuși în fiecare zi.
Rugby-ul a rămas și o moștenire de familie. Fiul său, Alexandru Rădulescu, a devenit la rândul său un nume important al sportului românesc și singurul jucător român selecționat în celebra echipă Barbarians.
Tradiția a fost continuată și de generațiile următoare, demonstrând că numele Rădulescu este strâns legat de istoria rugby-ului românesc, așa cum a fost nepotul și fratele marelui Theodor Rădulescu, Cristian Rădulescu, fost oficial al clubului Callatis Mangalia și arbtru.
La mai bine de un deceniu de la dispariția sa, influența lui Theodor Rădulescu continuă să se simtă. Nu doar prin trofee, statistici sau rezultate, ci prin oamenii pe care i-a format și prin standardele pe care le-a impus.
Pentru rugby-ul românesc, „Nea Theo” rămâne mai mult decât un antrenor de excepție.
Rămâne unul dintre constructorii unei epoci în care România a privit de la egal la egal marile națiuni ale lumii.
Respect, Maestre Theodor Rădulescu!
Surse: Google, Rugby România, Enciclopedie Sportului
Sursa foto: Wikipedia