Campion cu Steaua, învingător al Georgiei în prima ediție a Cupei Europene a Națiunilor și profesionist în Franța, Răzvan Mavrodin a dus experiența primei linii din teren spre banca tehnică.
Prima linie
La 2 martie 2000, România juca la Tbilisi partida decisivă cu Georgia. Stejarii au câștigat cu 23–20 și au devenit primii campioni ai Cupei Europene a Națiunilor. Răzvan Mavrodin se afla în prima linie a echipei victorioase, într-un meci în care fiecare grămadă avea greutatea unui rezultat.
Pentru public, prima linie rămâne adesea locul în care jucătorii dispar sub efortul comun. Pentru echipă, acolo începe posesia. Cariera lui Mavrodin poate fi citită prin această muncă greu de desprins din imaginea de ansamblu: ani de rugby la Steaua, apoi în Franța, și trei participări consecutive la Cupa Mondială.
București și Steaua
Răzvan Mavrodin s-a născut la 29 septembrie 1973, la București. A jucat ca taloner.
Mavrodin a făcut parte din formația stelistă în sezonul 1998–1999, încheiat cu titlul de campioană a României.
Dublin, înaintea primei Cupe Mondiale
La 18 noiembrie 1998, România a întâlnit Georgia pe Lansdowne Road, la Dublin, în preliminariile Cupei Mondiale. Stejarii au câștigat cu 27–23, iar Mavrodin a jucat în prima linie. A fost prima confruntare dintre cele două naționale, devenite ulterior adversare constante în competițiile europene.
În 1999, a mers la prima sa Cupă Mondială. România a obținut la Dublin o victorie memorabilă, 27–25 cu Statele Unite, pe 9 octombrie.
Campion european și profesionist în Franța
Victoria asupra Georgiei din 2000 i-a adus lui Mavrodin titlul european cu România. Era o perioadă în care tot mai mulți internaționali români își construiau cariere în campionatul profesionist francez, iar el a făcut parte din acest drum.
A evoluat la Racing Club de France, USA Perpignan, Tarbes Pyrénées Rugby și Section Paloise, înainte de a reveni la Tarbes.
La Tarbes a devenit o figură cunoscută a înaintării. Într-un interviu din 2007, presa locală îl descria ca parte a primei linii care dusese clubul aproape de promovarea în elita franceză. Articolul consemna și mutarea sa ulterioară la Pau. La Dépêche — interviu cu Răzvan Mavrodin.
Încă două Cupe Mondiale
Mavrodin a rămas în planurile României pentru turneele finale din 2003 și 2007.
În 2003, a fost titular în prima linie la victoria cu 37–7 împotriva Namibiei, la Launceston. Era cel mai categoric succes obținut de România la Cupa Mondială.
În 2007, România a câștigat cu 14–10 în fața Portugaliei, la Toulouse. A fost singura victorie a Stejarilor la acel turneu.
Numărul total al selecțiilor lui Mavrodin se ridcă la 60 de meciuri oficiale și neoficiale.
Din teren, la marginea lui
După încheierea carierei de jucător, Mavrodin a rămas în rugby-ul francez ca antrenor al înaintării. A lucrat la Tarbes, unde presa din 2010–2012 îl identifică în conducerea tehnică, apoi la Stade Nantais. În 2020, a făcut parte din stafful lui CA Lannemezan, alături de Vincent Baute. Rugbyrama
A avut și un rol în pregătirea înaintării naționalei României în 2009, consemnat de presa sportivă a vremii. ProSport
Într-un interviu acordat după Cupa Mondială din 2007, Mavrodin vorbea deschis despre frustrarea unei generații despre care considera că își valorificase insuficient potențialul. Era judecata unui participant direct, nu un verdict statistic asupra echipei. Tocmai această franchețe completează portretul sportivului: a rămas atent la ce putea face rugby-ul românesc mai bine, chiar și după ani petrecuți în campionatul francez. Interviul integral — La Dépêche, 23 noiembrie 2007.
Memoria unui post discret
Palmaresul documentat cuprinde titlul național cu Steaua în 1998–1999, prima Cupă Europeană a Națiunilor câștigată de România, în 2000, și participarea la trei Cupe Mondiale, cu 11 apariții consemnate de FRR în competiție.
În povestea Stejarilor de la cumpăna dintre două secole, Răzvan Mavrodin este unul dintre oamenii care au ținut prima linie în picioare în timp ce rugby-ul se schimba în jurul ei. A trecut din campionatul românesc în cel profesionist francez, a jucat pentru România pe trei continente și a continuat să predea jocul înaintașilor.
Un taloner nu are nevoie să apară pe lista marcatorilor pentru a lăsa o urmă. Uneori, dovada rămâne în balonul câștigat de echipă, în grămada care rezistă și în generația următoare, care învață de la el cum să intre în joc.
Bibliografie selectivă
Federația Română de Rugby — istoria Cupei Europene a Națiunilor
Federația Română de Rugby — România–Georgia, 1998
Federația Română de Rugby — aparițiile românilor la Cupa Mondială
Asociația Internaționalilor de Rugby din România — calendarul istoric al loturilor de Cupă Mondială
World Rugby — SUA–România, Cupa Mondială 1999
World Rugby — Namibia–România, Cupa Mondială 2003
World Rugby — România–Portugalia, Cupa Mondială 2007
Ligue Nationale de Rugby — foaie de meci Tarbes, 2009
La Dépêche — interviu cu Răzvan Mavrodin, 2007
Foto credit: La Dépêche; Răzvan Mavrodin Facebook