Cine sunt eu?
Deseori avem tendința, de a ne uita în “curtea vecinului” sau să îi analizăm pe cei de lângă noi, însă de multe ori nu reușim să ne oprim o clipă și să ne întrebăm: “dar, cine sunt eu?”
Așadar, trebuie să mă opresc puțin și să răspund la întrebarea asta. În primul rând sunt un familist! Sunt soț și tatăl a trei copii.
Sunt versiunea mai bună a omului care era în urmă cu o zi. Și de ce spun asta?
Pentru că, pentru mine viața a reprezentat mereu o competiție cu mine însumi. Tot timpul am încercat să-mi depășesc eșecurile și neîncrederea.Este ciudat să te descrii fără să cunoști dacă ceilalți te văd așa cum te percepi tu. În trecut am trecut printr-un proces de autoeducare.
Am învățat să fiu bun și corect, chiar dacă uneori am fost considerat “naiv”. Am încercat să rămân la fel, indiferent ce viața mi-a oferit.
Am știut să-mi cer iertare atunci când am greșit și Dumnezeu este martor că am greșit de foarte multe ori. Uneori voit, trebuie să recunosc, alteori fără să-mi dau seama că le fac rău, celor de lângă mine.
Am trecut prin eșecuri, multe, chiar foarte multe și am trăit și bucurii de nedescris. Am fost sus dar am și decăzut. Am rămas fără tată la vârsta de 14 ani și acolo pot spune că a fost un șoc și o durere de nedescris pentru mine!
Am fost rugby-st și am iubit enorm acest lucru. 14 ani din viața mea i-am dăruit acestui sport, totul. Visurile mele, idealurile mele, munca mea și tot timpul meu. Practic am trăit prin rugby și pot spune că a fost colacul meu de salvare de foarte multe ori.
Apoi, o dezamăgire mare m-a făcut să renunț la acest sport, pe care l-am iubit cu toată ființa mea. Timp de 12 ani, nu am mai reușit din cauza dezamăgirii pe care o resimțeam în tot acest timp să pot viziona un meci de rugby sau să pun mâna pe un balon.Într-un final, am reușit să trec peste durere și m-am reîntors.Am jucat la început la o echipă de Old Boys, apoi m-am mutat cu familia în Belgia și am jucat pentru o echipă nou înființată, timp de 2 ani și jumătate.
În schimb, în sinea mea tot timpul mă gândeam ce las moștenire copiilor mei. Și nu mă refer la bani. Mă refer la a lăsa în urmă ceva care să conteze și în care să pot întoarce ceva țării mele și comunității.
Așa că am făcut politică, deoarece mă pasionează. Însă la rugămintea soției, am hotărât să mă retrag. Așa că am revenit la prima dragoste: Rugby-ul!
Văzând la televizor toată ziua vorbindu-se de fotbal am luat hotărârea de a face un canal de YouTube și un grup dedicat acestui sport. Mi-am pus energia, visurile și priceperea și cu ajutorul Divinității au venit lângă mine niște oameni deosebiți care au aceleași principii și idealuri.
Aceasta este o scurtă caracterizare și o mică poveste a omului pe care astăzi dumneavoastră îl urmăriți, fapt pentru care vă mulțumesc mult și mă face să fiu extrem de onorat!Îmi doresc ca peste ani, să privim în urmă și să fim mândri pentru ce am reușit să facem pentru rugby-ul românesc.
Vă mulțumesc,
al vostru: Zaman Victor-Bogdan