Puțini jucători au marcat rugby-ul românesc modern așa cum a făcut-o Sorin Socol. Căpitan al „Stejarilor”, lider al unei generații importante și unul dintre românii care au reușit să se impună în rugby-ul profesionist francez, Socol rămâne un nume asociat cu forța, sacrificiul și caracterul.
Înainte să devină căpitanul echipei naționale de seniori, povestea sa internațională a început într-un moment de referință pentru rugby-ul juvenil românesc: Campionatul Mondial U19 FIRA din 1996, desfășurat la Brescia, în Italia.
Brescia 1996, turneul care a anunțat apariția unui lider
În aprilie 1996, România U19 a obținut una dintre cele mai importante performanțe din istoria rugby-ului juvenil românesc: medalia de bronz la Campionatul Mondial FIRA de la Brescia.
„Stejăreii” au avut un parcurs remarcabil. România a învins Taiwan cu 51-0, apoi Italia cu 27-5. În semifinale, echipa noastră a fost aproape de finală, conducând Țara Galilor cu 17-14 până spre finalul partidei, dar galezii s-au impus cu 21-17. În finala mică, România a dominat clar Scoția, câștigând cu 32-6 și terminând competiția pe locul 3 în lume.
Dincolo de rezultat, turneul a avut și o recunoaștere individuală uriașă: Sorin Socol, jucător de linia a doua, a fost desemnat cel mai bun jucător al întregii competiții.
Echipa era condusă de antrenorii Alexandru Achim și Gheorghe Dragomirescu, iar din acea generație au făcut parte nume care aveau să devină importante pentru naționala de seniori: Sorin Socol, Alexandru Manta, Florin Corodeanu, Cristian Mocanu, Cosmin Cioriciu, Andrei Bătrân, Vasile Butuc, Petre Mitu, Ionuț Tofan, Gabriel Brezoianu, Dumitru Marian, Marian Damaschin și Marian Ezaru.
A fost momentul în care Sorin Socol a trecut de la statutul de mare promisiune la cel de lider în devenire.
Franța, școala dură a profesionismului
După Brescia, Sorin Socol a plecat în Franța, acolo unde avea să-și construiască aproape întreaga carieră de club. A evoluat pentru CA Brive, SU Agen, Section Paloise, FC Oloron și FC Lourdes, trecând prin prima ligă franceză, Pro D2 și eșaloanele inferioare ale rugby-ului din Hexagon.
La Brive, a intrat într-un mediu profesionist complet diferit de cel din România. Apoi, la Agen, a avut una dintre cele mai solide perioade ale carierei sale în prima ligă franceză. Conform statisticilor oficiale consemnate în bazele de date de profil, Sorin Socol a adunat 63 de meciuri oficiale pentru SU Agen, iar ulterior 51 de meciuri pentru Section Paloise, în Pro D2. La acestea se adaugă perioada de la Brive, între 1996 și 2003, pentru care statisticile digitale publice sunt mai puțin complete, dar care rămâne esențială în formarea sa ca jucător.
În total, tabloul carierei sale franceze arată astfel: Brive între 1996 și 2003, Agen între 2003 și 2007, Pau între 2007 și 2009, Oloron între 2009 și 2010 și Lourdes între 2010 și 2012.
Diferența dintre condițiile întâlnite în Franța și cele din România l-a marcat profund. Într-un interviu acordat pentru Adevărul, Sorin Socol explica:
„Veneam dintr-o țară ca România unde rugby-ul se practica în condiții care nu se puteau compara cu cele din Franța sau Africa de Sud. Nu aveam vestiare pe atunci… Nu dispuneam de condițiile care există astăzi, măcar la națională.” Sursa: Adevărul
Căpitanul Stejarilor
Pentru România, Sorin Socol a strâns 61 de selecții și a marcat 40 de puncte. A debutat la echipa națională în 2001, într-un meci cu Spania, iar în anii următori a devenit unul dintre liderii incontestabili ai „Stejarilor”.
A participat la Cupele Mondiale din 2003 și 2007, iar banderola de căpitan a devenit parte din identitatea sa sportivă. Nu era doar un jucător puternic în grămadă, ci un lider care impunea respect prin atitudine, prin prezență și prin felul în care înțelegea responsabilitatea față de echipa națională.
Socol a fost genul de căpitan care nu cerea sacrificii înainte să le facă el însuși.
Sacrificiul care spune totul
În 2009, într-un moment tensionat, când atașamentul său față de echipa națională a fost pus sub semnul întrebării, Sorin Socol a oferit una dintre cele mai puternice declarații din rugby-ul românesc:
„Pentru a fi eu la lot, fetița mea s-a născut mai devreme.” Sursa: ProSport, 2009
Socol a explicat atunci că nașterea fiicei sale fusese programată prin cezariană pentru ca el să poată fi prezent la acțiunea echipei naționale.
Este o declarație care depășește zona sportului. Vorbește despre priorități, despre datorie și despre felul în care Sorin Socol a înțeles tricoul României.
Mentalitatea, rana care nu s-a închis
Deși România se schimba de la o revenire la alta, Sorin Socol considera că problema cea mai grea rămânea mentalitatea. În același registru direct, fără menajamente, spunea:
„Simt că încep să fiu diferit, și țara e diferită, la fiecare venire a mea observ că lucrurile se schimbă, dar mentalitatea rămâne aceeași.” Sursa: Adevărul
Această frază rămâne una dintre cele mai clare radiografii ale frustrărilor acumulate de un sportiv format în Occident, dar legat profund de România.
Fiecare meci, o finală
În campaniile echipei naționale, mesajul lui Sorin Socol era mereu unul de responsabilitate totală. Înaintea meciurilor din Cupa Europeană a Națiunilor, fostul căpitan declara:
„Fiecare meci din Cupa Europeană a Națiunilor este important și va fi tratat ca o mică finală pentru a ajunge la Cupa Mondială. Nu avem voie să greșim.” Sursa: Rugby România, 2010
Aceasta era filosofia sa: când joci pentru România, nu există meciuri mici.
Retragerea și tăcerea
În 2011, cu doar câteva luni înaintea Cupei Mondiale din Noua Zeelandă, Sorin Socol a luat decizia de a se retrage de la echipa națională. A fost un moment dureros și surprinzător pentru rugby-ul românesc.
„Este momentul să mă retrag. Este o decizie pe care trebuia să o iau mai de mult, dar am sperat că lucrurile se vor schimba.” Sursa: declarație publică, 2011
După retragere, Socol a ales tăcerea. Timp de 12 ani, fostul căpitan al României a stat departe de spațiul public, de interviuri și de polemicile rugby-ului românesc.
Revenirea la Rugby Mania
În 2023, Sorin Socol a revenit public în cadrul podcastului Rugby Mania, într-o discuție în care a vorbit deschis despre motivele retragerii sale, despre dezamăgirile acumulate și despre felul în care vede rugby-ul românesc după mai bine de un deceniu de tăcere.
A fost o revenire importantă nu doar pentru cei care l-au urmărit ca jucător, ci și pentru generațiile mai tinere, care au putut descoperi omul din spatele banderolei.
Pentru că Sorin Socol nu a fost doar un sportiv puternic. A fost unul dintre acei lideri care au dus pe umeri presiunea unei echipe, a unei generații și, uneori, a unui întreg sistem.
Nota Rugby Mania
În rugby există jucători mari și există lideri. Sorin Socol a fost ambele. Nu pentru că a purtat banderola de căpitan, ci pentru că a înțeles că aceasta nu se poartă pe braț, ci în caracter.
Unele legende se măsoară în trofee. Sorin Socol se măsoară în caracter.
surse: Adevărul, Rugby România
foto credit: GSP.ro