Eseul de la Newlands și drumul înapoi spre copii
Format la Grivița, campion cu Dinamo și participant la două Cupe Mondiale, Andrei Gurănescu a înscris împotriva viitoarei campioane mondiale, Africa de Sud. Mai târziu, și-a dus experiența în rugby-ul juvenil, acolo unde se pregătește următoarea generație.
Un eseu împotriva gazdelor
La 30 mai 1995, România întâlnea Africa de Sud pe stadionul Newlands din Cape Town. Springboks găzduiau Cupa Mondială și aveau să câștige turneul. Stejarii veneau după o înfrângere grea cu Canada, dar au ținut aproape de sud-africani: la pauză, scorul era 8–0.
Africa de Sud s-a impus cu 21–8. În ultimele minute, Andrei Gurănescu a înscris eseul României, iar Ilie Ivanciuc a adăugat o lovitură de pedeapsă.
Eseul nu a schimbat învingătoarea. A lăsat însă un reper limpede al acelei după-amiezi: România a găsit puterea să marcheze împotriva echipei care, câteva săptămâni mai târziu, ridica trofeul mondial.
Pentru Gurănescu, jucător de linia a treia, acel moment reprezintă imaginea cea mai cunoscută a unei cariere începute cu aproape două decenii înainte, pe terenurile de juniori ale Bucureștiului.
Școala Griviței
Andrei Gurănescu s-a născut la 24 septembrie 1967 și a fost legitimat prima dată în 1976, la AS Grivița Roșie. Primul său antrenor a fost Gheorghe Piștalu. Printre formatori trebuiesc amintiți: Nicolae Manolache, Vasile Constantin, Theodor Rădulescu, Mircea Paraschiv, Peter Ianusevici și Constantin Fugigi.
Numele său se regăsește și în istoria CSS Locomotiva, una dintre pepinierele importante ale rugby-ului bucureștean. Reconstituirea publicată de FRR îl include între internaționalii de seniori formați acolo.
Andrei Gurănescu a cucerit două titluri naționale la juniori, în 1984 și 1986. Era pregătirea pentru un post care cere mai mult decât forță. Gurănescu a jucat în linia a treia, pe pozițiile 6, 7 și 8: locul în care înaintașul trebuie să treacă repede de la lupta pentru balon la apărare ori la susținerea atacului.
Steaua, Dinamo și rugby-ul de peste hotare
Traseul său de la Grivița la Steaua, apoi la Dinamo București, înaintea experiențelor la Mogliano, în Italia, și Meaux, în Franța. Pentru perioada de seniorat din România, a obținut trei titluri naționale din 1991, 1994 și 1996.
Trecerea prin Steaua și Dinamo a însemnat participarea la rivalitatea centrală a rugby-ului bucureștean din acei ani. Plecările în Italia și Franța au venit apoi într-o perioadă în care tot mai mulți internaționali români își căutau locul în campionatele occidentale. Pentru Gurănescu, Franța avea să devină importantă și după încheierea carierei de jucător.
Prima Cupă Mondială
Participarea la Cupele Mondiale din 1991 și 1995. Înaintea turneului din 1991, România a obținut la București o victorie-test cu 18–12 împotriva Scoției, la 31 august.
Prezența sa în echipă este documentată direct pentru Franța–România 30–3, primul meci al Stejarilor la Cupa Mondială din 1991, disputat la 4 octombrie. Gurănescu apare cu numărul 7, în articolul publicat de Équipe-France.
România a încheiat acea grupă cu o victorie, 17–15 împotriva Fiji, și două înfrângeri, cu Franța și Canada.
De la preliminarii la Newlands
În preliminariile următoarei Cupe Mondiale, Gurănescu s-a numărat printre marcatorii României în victoria cu 60–6 asupra Germaniei, din 1994.
Turneul din Africa de Sud a fost mai aspru. România a pierdut cu 3–34 în fața Canadei, cu 8–21 împotriva gazdelor și cu 3–42 în fața Australiei.
La Newlands, Gurănescu a înscris în fața Africii de Sud în meciul direct din cadrul fazei grupelor al Cupei Mondiale.
Selecții
Fișa AIRR indică 22 de selecții și intervalul internațional 1990–1995.
Din nou lângă teren
După cariera de jucător, Gurănescu a lucrat ca antrenor la Meaux și la Dinamo. Pagina actuală a rugby-ului juvenil dinamovist îl prezintă drept coordonator al secției de juniori și îi atribuie titluri naționale obținute cu grupele U16 în 2019 și U19 în 2022.
Într-un interviu federal din 2020, tânărul Eduard Cioroabă îl identifica pe Gurănescu drept omul care l-a introdus în rugby. Mai târziu, Rugby.ro avea să amintească formarea lui Cioroabă la CNAV Dinamo sub îndrumarea sa.
Este o măsură diferită a reușitei. Eseul de la Cape Town poate fi regăsit într-o arhivă de meci. Începutul drumului unui copil către rugby se vede abia peste ani.
Numele și memoria
Andrei Gurănescu nu trebuie confundat cu fratele său, Șerban Gurănescu, internațional și mijlocaș la deschidere.
Andrei Gurănescu a aparținut generației care a traversat anii grei ai schimbării rugby-ului românesc: de la cluburile și școlile de juniori ale Bucureștiului la două turnee mondiale, apoi la experiența din Italia și Franța. În fața viitoarei campioane mondiale a găsit spațiul pentru un eseu pe care istoria Cupei Mondiale încă îl consemnează.
A rămas apoi în joc într-un fel mai puțin vizibil. Antrenorul nu poate marca în locul copilului pe care îl pregătește. Îi poate însă arăta cum să ajungă, într-o zi, în poziția de a încerca.
Bibliografie selectivă
Asociația Internaționalilor de Rugby din România — fișa lui Andrei Gurănescu
World Rugby — Africa de Sud–România, 30 mai 1995
World Rugby — Franța–România, 4 octombrie 1991
Équipe-France — componențele meciului Franța–România din 1991
Federația Română de Rugby — România la Cupa Mondială din 1995
Federația Română de Rugby — istoria CSS Locomotiva
Dinamo Rugby Juniori — stafful tehnic
Federația Română de Rugby — interviul cu Eduard Cioroabă
Foto credit: David Rogers/ Getty Images via AIRR