Dragi iubitori ai rugby-ului românesc și ai sportului românesc,
În ultimele ore, Federația Română de Rugby, dar și persoane din conducerea acesteia, au fost subiectul unor atacuri venite din partea conducerii Complexului Sportiv Național Arcul de Triumf și a unor instituții de presă care ar fi trebuit, în mod firesc, să ofere cel puțin dreptul la replică.
Înainte de a-mi începe această intervenție, doresc să încurajez toate instituțiile media din România care își fac meseria cu profesionalism să aprofundeze toate aspectele prezentate mai jos.
Folosesc termenul „pledoarie” deoarece, din păcate, ca societate, avem tendința de a reacționa emoțional atunci când ne sunt expuse probleme pe care le resimțim cu toții.
Spun „pledoarie” pentru că, de multe ori, în spațiul public, anumite persoane ajung să fie simultan acuzate și condamnate fără ca punctul lor de vedere să fie solicitat sau prezentat în mod echilibrat.
Scriu aceste rânduri din postura unui suporter și nu pentru a mă plânge. Aleg să transmit un mesaj de echilibru, respect și responsabilitate, cu atât mai mult cu cât ne aflăm în pragul unei mari sărbători creștine.
Despre relația instituțională și rolul stadionului ancestral Arcul de Triumf
Din postura mea de suporter al rugby-ului românesc și de manager al platformei Rugby Mania, consider legitim să exprim un punct de vedere atunci când observ atacuri publice îndreptate către oameni sau instituții care ar fi trebuit să colaboreze pentru dezvoltarea acestui sport nobil.
Stadionul Arcul de Triumf nu este un stadion oarecare.
Este stadionul ancestral al rugby-ului românesc, un simbol al acestui sport, donat cu titlu gratuit de Regele Carol, pentru ca rugby-ul românesc să aibă o casă și o identitate.
Acest fapt istoric presupune o responsabilitate morală și instituțională aparte față de sportul căruia i-a fost destinat.
Ca suporter, mi-aș fi dorit să văd mai mult dialog și mai puține acuzații. Mai multă înțelegere față de contextul dificil prin care trece societatea românească și, implicit, rugby-ul românesc.
Responsabilitate, asumare și realitate
Este important să vorbim deschis și despre realitățile din tribune.
Da, prezența suporterilor a fost uneori sub așteptări, însă cauzele sunt multiple și trebuie privite onest.
Pe lângă rezultatele sportive sau deciziile care pot nemulțumi, trebuie menționat și faptul că ne aflăm într-o perioadă premergătoare sărbătorilor, când foarte mulți suporteri sunt plecați din localitate, au vacanțe planificate sau se află alături de familie.
Acest context influențează în mod direct prezența la stadion și nu poate fi ignorat sau pus exclusiv în sarcina Federației sau a echipei naționale.
Cu toate acestea, comunitatea suporterilor de rugby a demonstrat constant bun-simț, susținere și atașament față de echipa națională, chiar și în momente dificile.
Fapte concrete privind pregătirea echipei naționale
Din informațiile publice prezentate și discutate în spațiul sportiv, rezultă că în anul 2023, în plin proces de pregătire pentru Cupa Mondială, echipa națională a fost nevoită să se pregătească în afara bazei principale a Complexului Sportiv Național Arcul de Triumf.
Antrenamentele s-au desfășurat pe un teren secundar, neomologat, care nu respecta dimensiunile unui teren de rugby.
Accesul la antrenamente în nocturnă, la temperaturi decente, a fost extrem de limitat, deși majoritatea meciurilor de la Cupa Mondială se dispută seara.
De asemenea, echipa națională ar fi fost nevoită să se deplaseze prin București, uneori inclusiv cu mijloacele de transport în comun, pentru acces la sala de forță și proceduri de recuperare.
În incinta complexului există un aparat de crioterapie de ultimă generație, considerat printre cele mai moderne din Europa de Sud-Est, care nu este funcțional, privând sportivii de o recuperare rapidă și profesionistă.
Totodată, a existat intenția de majorare a chiriei stadionului Arcul de Triumf la aproximativ 20.000 de euro per meci, sumă care ar fi făcut imposibilă disputarea meciurilor de rugby pe stadionul nostru ancestral.
Probleme de organizare, infrastructură și calendar competițional
Au existat dificultăți majore în organizarea finalelor de copii și juniori, în ciuda numeroaselor solicitări transmise pentru ca tinerii rugbyști să poată juca pe acest teren simbolic.
Este important de menționat că toate datele oficiale din calendarul competițional al Federației Române de Rugby sunt transmise în timp util conducerii Complexului Sportiv Național Arcul de Triumf, conform procedurilor instituționale, tocmai pentru a permite o planificare coerentă.
Cu toate acestea, în anul precedent, Federația Română de Rugby nu a putut celebra Ziua Națională a Rugby-ului, o dată oficială și profund simbolică, deoarece conducerea complexului avea planificate alte activități.
De asemenea, rugby-ul românesc a fost privat de disputarea unor competiții din cauza organizării unor adunări religioase în incinta sau proximitatea stadionului. Respectarea libertății religioase este esențială, însă aceste activități nu ar fi trebuit să interfereze cu activitatea sportivă și cu un calendar competițional stabilit din timp.
Context public documentat – surse de presă
Pentru o informare corectă a publicului, menționez existența unor informații publice documentate despre conducerea Complexului Sportiv Național Arcul de Triumf.
Potrivit Newsweek România: „Directorul Complexului Sportiv Național Arcul de Triumf a fost condamnat penal într-un dosar de delapidare și este acuzat într-un alt dosar privind delapidarea unui alt complex sportiv.” — Newsweek România https://newsweek.ro/actualitate/fost-condamnat-pentru-delapidare-directorul-stadionului-national-arcul-de-triumf-mai-are-un-dosar
Articolul indică existența unei condamnări penale definitive și a unui dosar aflat pe rol, fapt confirmat și de portalul instanțelor: „Dosar aflat pe rolul Tribunalului Ilfov.” — portal.just.ro https://portal.just.ro/93/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=9400000000172110&id_inst=93
În opinia mea, exprimată ca simplu suporter și manager al unei platforme dedicate rugby-ului, într-o societate normală, europeană, astfel de situații ar trebui să ridice serioase semne de întrebare privind ocuparea unor funcții de demnitate publică, mai ales în fruntea unui complex sportiv național cu valoare istorică și simbolică.
În încheiere
Nu sunt mulțumit de starea actuală a infrastructurii rugby-ului românesc și îmi doresc ca aceasta să se îmbunătățească. Salut inițiativele autorităților din Timișoara, care vor pune la dispoziție o infrastructură modernă.
Înțeleg și accept explicațiile legate de organizarea finalei, chiar dacă aceasta nu s-a disputat mai aproape de echipele participante, responsabilitatea față de jucători, competiție, spectatori, televiziune și parteneri impunând respectarea unor standarde.
Promovarea rugby-ului necesită eforturi constante, iar acestea există. Nu sunt suficiente, dar direcția este una care trebuie susținută.
Un sport sănătos nu poate exista într-o societate care încă suferă, însă împreună, ca o comunitate unită, putem construi.
Cu respect, Zaman Victor-Bogdan
Suporter al rugby-ului românesc
Manager – Rugby Mania
Foto credit: Claudiu Ghica