Editorial de Cristian Cânciu
Naționala Frunzei de Stejar a traversat Atlanticul pentru prima dată în anul 1973, când a întreprins un turneu de jocuri amicale în Argentina. La fiecare partidă au asistat cel puțin 10.000 de spectatori, iar suita de meciuri susținute de români a reprezentat un veritabil succes în fața publicului local.
Jucătorii noștri au suferit însă mult la capitolul pregătire fizică, întrucât în România acelei perioade se afla în plină pauză competițională. Meciurile-test dintre cele două naționale au reprezentat un bun prilej de verificare, întrucât și argentinienii se aflau înaintea unui turneu european.
La San Isidro, pe 29 august 1973, s-a disputat prima partidă, în compania echipei locale San Isidro. Scorul a fost favorabil „Stejarilor”, rugbiștii din Carpați impunându-se cu 19-10, prin punctele marcate de:
Florescu: lovitură de pedeapsă și dropgol
Durbac: eseu, transformare și lovitură de pedeapsă
Teleasă: eseu
În a doua reprezentație pe pământ sud-american, jucătorii noștri au terminat la egalitate, 10-10, cu Selecționata Buenos Aires. Meciul s-a disputat pe 1 septembrie 1973. Pentru echipa noastră au marcat:
Durbac: încercare
Nica: lovitură de pedeapsă și dropgol
La pauză, „Stejarii” au intrat în avantaj, 6-4, dar finalul a consemnat un rezultat de egalitate.
Prima înfrângere a venit în fața Selecționatei Interior, cu scorul de 16-10, la Cordoba. Întâlnirea s-a desfășurat la data de 5 septembrie 1973. Am atacat continuu în prima repriză, când am și condus cu 4-3, apoi cu 10-6, însă sud-americanii au preluat inițiativa și au câștigat.
Durbac a culcat balonul în terenul de țintă advers
Ion Constantin a reușit și el o încercare, plus transformarea
Baciu s-a accidentat la scorul de 12-10 pentru gazde, fiind înlocuit cu Ciornei, ceea ce a dus la scăderea aportului grămezii noastre.
Primul duel cu Pumele argentiniene s-a disputat la Buenos Aires, pe 8 septembrie 1973, în al patrulea meci al turneului. Argentina s-a impus cu 15-9, într-un meci fără eseuri. Marcatorii echipei noastre au fost:
Durbac și Florescu: lovituri de pedeapsă
Nicolescu: dropgol
„Pumele” au oferit o demonstrație de forță: pachetul de înaintare avea o greutate de 800 kg, dar era în același timp agil și sprinten. Doar Postolache a lipsit din echipa noastră, dar chiar și așa, grămada noastră a fost dominată în majoritatea timpului.
Turneul a continuat într-un ritm infernal. Pe 12 septembrie, tricolorii au susținut al cincilea meci, la Rosario, împotriva Selecționatei Regionale.
Nica a marcat două lovituri de pedeapsă, însă în final am cedat cu 7-6.
Pe 15 septembrie 1973, turneul s-a încheiat cu un nou meci contra Argentinei, tot la Buenos Aires. „Pumele” au dominat și mai clar această întâlnire, concretizând un sec 24-3 pe tabela de marcaj. Echipa noastră nu a mai fost capabilă să impună jocul în repriza secundă.
Radu Durbac a marcat singurele puncte ale României dintr-o lovitură de pedeapsă.
Bilanțul a fost de 6 meciuri:
1 victorie
1 egal
4 înfrângeri
Concluzia: la acel moment, nu aveam forța fizică necesară pentru a rezista unui turneu atât de lung, cu jocuri la intervale de doar trei zile.
Antrenorii Theodor Rădulescu și Dumitru „Titi” Ionescu au deplasat următorul lot în America de Sud:
Nicolae Baciu, Valeriu Iorgulescu, Mircea Ciornei, Niculai Postolache, Gheorghe Dumitru, Alexandru Atanasiu, Constantin Fugigi, Gheorghe Daraban, Petre Florescu, Mihai Nicolescu, Gheorghe Nica, Dumitru Teleasă, Petre Motrescu, Ion Constantin, Radu Durbac, Constantin Dinu, Florin Popovici, Florian Constantin, Andrei Hariton, Enciu Stoica.
Informații preluate de pe rugbyromania.ro
Foto credit: Cristian Cânciu