Nicolae Fulina, centrul care a legat Cardiff de Constanța

Din linia de treisferturi a României care a învins Țara Galilor și Franța până la echipa campioană a Farului, Nicolae Fulina a traversat două dintre cele mai puternice capitole ale rugby-ului românesc. Parcursul său cere privit atât prin victoriile naționalei, cât și prin munca de la club, după încheierea carierei de jucător.

De la Babadag la linia de treisferturi

O lucrare de istorie sportivă locală, Pagini din istoria sportului tulcean, îl consemnează pe Nicolae Fulina ca fiind născut la Babadag.

La începutul lui aprilie 1988, ziarul Sportul îl indica drept jucător al Științei Baia Mare în avancronica meciului cu Italia. La sfârșitul aceluiași an, Federația Română de Rugby îl trece la Remin Baia Mare în echipa care avea să joace la Cardiff.

Cardiff: un centru într-o victorie istorică

Pe 10 decembrie 1988, România a învins Țara Galilor cu 15–9 pe Arms Park. Fulina a început meciul cu numărul 13, alături de Adrian Lungu în centrul liniei de treisferturi. Es

Relatarea FRR arată că românii au condus cu 9–0, au fost egalați, apoi au câștigat prin două lovituri de pedeapsă transformate de Gelu Ignat. Eseul României i-a aparținut lui Gheorghe Ion. Aceste detalii contează pentru portretul lui Fulina: contribuția unui centru nu poate fi redusă la numele celor care au înscris, dar nici transformată, fără mărturii precise, într-un episod individual inventat. Cardiff rămâne performanța unei echipe din care el a făcut parte pe teren.

O pagină din Sportul, publicată în ianuarie 1989, nota că Fulina devenise „tricolor” în meciurile cu Franța și Țara Galilor.

Auch: a doua bornă a aceleiași generații

La 24 mai 1990, Fulina a purtat din nou tricoul cu numărul 12 al României într-un meci test devenit reper: victoria cu 12–6 împotriva Franței, la Auch. Federația publică atât componența echipei, cât și desfășurarea scorului: România conducea cu 9–0 la pauză, Franța s-a apropiat la 9–6, iar dropgolul lui Ignat a închis partida. O relatare independentă de pe Rugby.ro confirmă prezența lui Fulina în echipă.

Căpitanul Haralambie Dumitraș a descris ulterior pentru FRR sensul colectiv al acelei zile: „Victoria aceea a fost victoria echipei, nu a unui singur om.” Mărturia lui este utilă și când îl privim pe Fulina. Două victorii istorice îl așază în centrul unei generații, fără să ne îngăduie să atribuim unui singur jucător ceea ce au construit cincisprezece oameni.

Cupa Mondială din 1991, dincolo de fotografia lotului

Calendarul Asociației Internaționalilor de Rugby din România îl identifică pe Fulina în fotografia echipei de la Cupa Mondială din 1991, iar FRR confirmă participarea sa la turneu. Mai important, federația îl înscrie în primul XV al partidei cu Canada, pierdută de România cu 11–19.

România a încheiat acea grupă cu victoria 17–15 împotriva Fiji.

Aceeași precizie se impune pentru turneul românilor în Noua Zeelandă din 1991: Rugby.ro îl include pe Fulina între centrii lotului, dar adversarele din acel itinerar au fost echipe regionale, de club sau de tineret.

Farul: titluri ca jucător, bronz ca antrenor

Legătura durabilă a lui Fulina cu rugby-ul constănțean este documentată în palmaresul Farului. Presa locală îl amintește printre jucătorii echipei campioane în sezonul 1994–1995. Federația îl înscrie apoi nominal în lotul care a cucerit titlul din 1996–1997, sub conducerea lui Mihail Naca.

După anii de joc, numele său apare din nou lângă Farul, de data aceasta pe banca tehnică. În 2003, devine antrenor principal al echipei care a câștigat finala pentru locul al treilea în fața formației din Baia Mare. O relatare ulterioară din Telegraf confirmă medalia de bronz obținută sub conducerea lui.

Ce rămâne în memoria rugby-ului

Nicolae Fulina apare în documentele naționalei de la sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90, în loturile Farului campion și, mai târziu, în cronica activității sale de antrenor.

Există o imagine tentantă a carierei sale: centrul care a fost la Cardiff și la Auch, apoi jucătorul care a continuat să câștige cu Farul. Faptele o susțin. Dar imaginea devine mai bogată dacă îi adăugăm antrenorul din 2003 și dacă lăsăm la vedere ceea ce încă nu știm despre începuturile lui. Memoria rugby-ului românesc se construiește astfel, cu admirație pentru rezultate și cu grijă pentru adevărul fiecărui nume.

Un OM care prin profesionalismul și devotamentul său pentru echipa Farul Constanța și a României, a scris cu litere de aur istoria rugbistică de la malul mării. De aceea Nicolae Fulina merită un loc de cinste în seria Mari Rugbiști Români.

Bibliografie selectivă:

Federația Română de Rugby — victoria de la Cardiff; FRR — victoria de la Auch;

FRR — Farul campion în 1996–1997; AIRR — calendarul echipei României din 1991;

Sportul — arhiva din aprilie 1988; Pagini din istoria sportului tulcean;

Ziua de Constanța — Farul în 1995; Ziua de Constanța — Farul antrenat de Fulina.

Foto credit: Bob Shop

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *