Scriam recent, într-o postare pe grupul Rugby Mania, despre câteva direcții prin care Federația Română de Rugby ar putea contribui la dezvoltarea sportului românesc, în special la nivel de masă. Mergând mai departe, cred că este momentul să propunem o abordare strategică, prin care federațiile sportive, alături de Comitetul Olimpic și Sportiv Român (COSR), să inițieze un dialog instituțional amplu cu autoritățile centrale.
Un parteneriat instituțional pentru sportul de masă
Propun ca Federația Română de Rugby, împreună cu COSR și alte federații de profil, să solicite o audiență la Agenția Națională pentru Sport (ANS) și la Comisia pentru Tineret și Sport din Parlament. Obiectivul? Constituirea unei comisii de lucru interinstituționale care să identifice soluții concrete de sprijin pentru sportul de masă.
Una dintre cele mai realiste și de impact măsuri ar fi concesionarea bazelor sportive aflate în proprietatea publică — fie că vorbim de ANS, de autoritățile locale sau de alte instituții de stat (precum Ministerul Transporturilor, Ministerul Familiei sau Ministerul Educației) — către structuri sportive cu activitate specifică, gen rugby, handbal, baschet, fotbal, etc. Aceste concesiuni ar trebui reglementate prin contracte clare, cu respectarea destinației inițiale a bazelor, în conformitate cu prevederile Legii educației fizice și sportului nr. 69/2000 și a Hotărârii de Guvern nr. 884/2001 privind atestarea domeniului public al statului și al unităților administrativ-teritoriale.
Un model sustenabil și colaborativ
Această măsură ar avea un dublu beneficiu:
- Statul ar reduce cheltuielile cu întreținerea acestor baze, care în multe cazuri sunt în ruină sau insuficient folosite;
- Cluburile sportive ar avea acces la infrastructură, putând să-și creeze o identitate și o legătură reală cu comunitatea locală.
Modelul propus include ideea celebrului “club house”, o locație fizică în care sportivii, suporterii și comunitatea se întâlnesc, socializând și consolidând sentimentul de apartenență. În plus, aceste club house-uri ar putea genera venituri proprii pentru cluburi prin activități conexe – cafenele, evenimente, închirieri de spațiu – reinvestite în dezvoltarea sportivă.
Acces deschis și reglementat
Important de subliniat: bazele concesionate ar trebui să rămână accesibile tuturor cluburilor cu activitate similară, în baza unui calendar transparent și a unui tarif echivalent cu cel din grila ANS (HG 884/2001). În acest mod:
- Baza este eficient utilizată;
- Cheltuielile sunt împărțite între mai mulți actori;
- Statul încasează venituri constante și, indirect, impozite locale.
Este o situație win-win – mai ales în contextul economic actual, când fiecare leu din bugetul public contează.
Sprijin financiar real din partea statului
Pentru ca aceste concesiuni să funcționeze pe termen lung, statul ar trebui să contribuie și cu o subvenție fixă pentru întreținerea acestor baze, proporțională cu zona geografică și gradul de dezvoltare locală. Fondurile pot proveni din redistribuirea bugetului național alocat sportului, care în prezent se împarte între:
- Sportul de masă;
- Sportul de performanță;
- Dezvoltarea și întreținerea bazelor sportive (conform Legii 69/2000, art. 67-69).
Propun o reducere de până la 20% din sumele alocate exclusiv sportului de performanță, direcționând aceste fonduri către punctul 3 – întreținerea bazelor. În acest fel, sportul de masă ar deveni sustenabil, iar cluburile private sau asocierile public-private nu s-ar mai chinui să supraviețuiască în lipsa unui teren propriu.
Este timpul ca România să treacă de la declarații de intenție la fapte concrete în sprijinul sportului. Avem nevoie de politici coerente și de un efort coordonat între instituții, pentru ca sportul de masă să redevină o prioritate națională – nu doar pe hârtie, ci și pe teren.