1. Cum a influențat tranziția de la poziția de centru și aripă la cea de taloner performanțele tale pe teren?
T.D.: La început, a fost o tranziție dificilă – era prima oară când intram într-o grămadă și, sincer, nu știam exact ce trebuie să fac. La fel a fost și cu aruncările la margine, totul era nou pentru mine. Dar, pe termen lung, schimbarea m-a ajutat enorm. Venind din linia de trei sferturi, m-am simțit mereu confortabil cu mingea în mână, ceea ce mi-a permis să dezvolt un set mai larg de aptitudini ca taloner.
2. Ce impact a avut mentoratul lui Jamie George asupra dezvoltării tale ca taloner la Saracens?
Jamie este un prieten foarte bun și mă sprijină în fiecare zi, fie cu sfaturi legate de rugby, fie de viață în general. A trecut prin aproape tot ce se poate în acest sport, iar să-l am ca mentor este extrem de valoros pentru mine. Învăț constant de la el și sunt recunoscător pentru sprijinul său.
3. Cum a contribuit perioada petrecută la echipe precum Bishop’s Stortford și Ampthill la evoluția ta ca jucător profesionist?
A fost o etapă esențială în dezvoltarea mea. La Bishop’s Stortford, aveam doar 18 ani și să joc împotriva unor adulți într-o ligă fizică precum National League 1 a fost o experiență intensă. Ca taloner, mai ales în grămadă, mi-am dat seama rapid cât de multe mai am de învățat.
Când am ajuns la Ampthill, aveam 21-22 de ani și eram deja mai dezvoltat fizic și tehnic. Acolo a fost mai degrabă o perioadă de maturizare mentală – trebuia să demonstrez constant că sunt pregătit să joc pentru Saracens. A fost o perioadă foarte importantă pentru mine.
4. Care a fost motivul pentru care ai pierdut locul în echipa Angliei în timpul Turneului celor Șase Națiuni, după ce ai început competiția ca titular?
A fost o conversație privată între mine și antrenor, în care am primit mai multe explicații. Pentru mine, totul s-a transformat într-o motivație uriașă de a reveni mai puternic în echipă.
5. Prelungirea recentă a contractului cu echipa națională a Angliei reprezintă un vot de încredere din partea staff-ului tehnic și a Federației Engleze de Rugby?
Cred că da, dar sunt conștient că mai am multe de îmbunătățit. Este o motivație puternică pentru mine să continui să muncesc și să revin cât mai curând în echipa națională.
6. Cum a influențat moștenirea rugby-ului din partea bunicului tău, Ion Dijmărescu, pasiunea și cariera ta în acest sport?
Simplu spus, fără el probabil că nu aș fi jucat rugby. De când eram mic, petreceam vacanțele în România și jucam rugby în grădină cu bunicul meu. Vorbea mereu cu pasiune despre sport și despre amintirile lui, fie ca jucător, fie ca antrenor. Pentru mine a fost o inspirație reală.
7. Cum a fost experiența de a marca două eseuri pentru Anglia în meciul împotriva Chile la Cupa Mondială din 2023?
A fost ca un vis devenit realitate! Familia mea era în tribună, așa că a fost un moment cu adevărat special. Întregul turneu a fost o experiență incredibilă pentru mine și sunt mândru că am contribuit la obținerea medaliei de bronz, chiar dacă obiectivul principal – aurul – ne-a scăpat.
8. Cum te-a ajutat educația la King’s College London, unde ai studiat filozofie, politică și economie, în cariera ta sportivă?
Mă ajută mult să-mi iau gândul de la rugby atunci când sunt în afara terenului. Îmi place să studiez, așa că am o pasiune care nu are legătură directă cu sportul. Asta mă ajută să-mi mențin mintea limpede atunci când revin pe teren.
9. Cum a fost tranziția de la rugby-ul de club la nivelul internațional, având în vedere debutul tău pentru Anglia în august 2023?
Rugby-ul internațional este la un nivel pe care nu l-am mai experimentat până atunci. Totul este mai rapid, mai precis și mult mai dur din punct de vedere fizic. Necesită un nivel mental superior și o concentrare constantă.
10. Ce obiective personale ai pentru viitorul apropiat în cariera ta de rugby, atât la nivel de club, cât și internațional?
Vreau să joc cât mai mult pentru echipa națională! Este visul meu și lucrez în fiecare zi pentru a-l menține viu.
Foto credit: Saracens