Răducu Durbac și-a pierdut viața în zilele tulburi ale lui decembrie 1989. Ofițer în Armata Română, el a fost chemat de urgență la unitatea militară căreia îi aparținea, într-o perioadă în care pe întreg teritoriul României fusese instituită starea de necesitate, iar armata intrase în stare de luptă.
Ca sportiv, Răducu Durbac a fost o legendă a rugby-ului românesc. A fost selecționat de 52 de ori în echipa națională a României, cu care a câștigat 2 medalii de aur, 5 medalii de argint și 1 medalie de bronz la Cupa Națiunilor FIRA. În anul 1974, a fost desemnat cel mai bun rugbist român, iar presa franceză l-a declarat rugbistul anului în Europa.
Fiul său, Boby Durbac, declara pentru Prosport: A fost o alarmă, iar toți sportivii cu grad militar, inclusiv tata, au fost chemați și consemnați la unitatea din Ghencea, vis-à-vis de cimitir. Nu îl mai văzusem de aproape o lună, pentru că el avea antrenamente suplimentare, iar noi nu mai locuiam împreună.
În acele zile, am ieșit și eu pe străzi, ca orice tânăr. Am fost la Universitate, la Romană. Îmi amintesc că, la un moment dat, când mergeam spre Televiziune, l-am văzut și pe Caramitru acolo, alături de noi. Nu mi-am imaginat nicio clipă că lucrurile vor degenera, că vor exista victime. Aveam în minte exemplele revoluțiilor de catifea din alte țări. În plus, eram convins că tata este în siguranță la unitate.
Răducu Durbac a fost împușcat în data de 23 decembrie 1989, în condiții misterioase și neelucidate până astăzi. Tragedia s-a petrecut în curtea clubului militar, iar el a murit la spital.
Boby Durbac a mai povestit pentru Prosport:
Ni s-a spus că un terorist ar fi sărit gardul unității. Tatăl meu se afla în fața clubului, păzind intrarea din dreapta. Cică teroristul l-ar fi împușcat pe tata, iar tata l-ar fi împușcat pe el din cădere. Sunt povești science-fiction! Tata nici măcar nu știa să tragă cu arma, darămite să împuște pe cineva.
Articol semnat de: Cristian Cânciu