Rugby Mania | Mari rugbiști români
De la terenurile din Parcul Copilului la cluburile Franței, Lucian Sîrbu a traversat cincisprezece ani de rugby internațional. Povestea lui este despre continuitate, adaptare și întoarcerea, măcar cu gândul, la locul unde a învățat jocul.
Grivița, începutul
Lucian Sîrbu s-a născut la București, la 16 octombrie 1976.
A crescut ca rugbist la Grivița, clubul din Parcul Copilului. Acolo a petrecut, potrivit propriilor amintiri consemnate într-un interviu al clubului, aproximativ cincisprezece ani înainte de a accepta transferul la Steaua. Nu graba de a pleca i-a definit începutul, ci atașamentul față de echipa la care se formase. Mai târziu, avea să spună că păstra legătura cu foștii colegi și că plecarea din ceea ce numea „Familia Grivița” fusese o decizie grea.
Mijlocaș la grămadă, Sîrbu a jucat pe postul care dă ritmul unei echipe: primește mingea la ieșirea din grămadă ori din aglomerare, alege direcția și trebuie să transforme presiunea adversarului într-o decizie luată într-o clipă. O fișă biografică publicată de Rugby.ro îl indica, la începutul carierei internaționale, și drept jucător capabil să evolueze ca fundaș.
Primul tricou al României
Arhiva meciurilor sale publicată de Rugby.ro începe cu partida România–Portugalia din 13 aprilie 1996, încheiată 92–0 în competiția FIRA. Federația Română de Rugby confirmă prezența lui Sîrbu între marcatorii de eseuri ai acelui meci.
Între primul meci și statutul de titular au existat ani de așteptare. Grivița i-a oferit formarea, Steaua i-a deschis o altă etapă a competiției interne, iar selecționata i-a cerut să se adapteze unor parteneri și adversari tot mai diferiți. În prezentarea lotului pentru Cupa Mondială din 2003, Rugby.ro nota că își câștigase locul după accidentarea fostului căpitan Petre Mitu și că devenise apoi o prezență constantă în primul XV.
Drumul prin Franța
În vara lui 2002, Sîrbu a plecat de la Steaua în Franța, la Métro Racing. Lotul României pentru Cupa Mondială din 2003 îl consemna deja ca jucător al clubului francez. Au urmat AS Béziers și SO Millau; mutarea de la Béziers la Millau este documentată de presa franceză în 2009, iar Federația Română îl prezenta drept jucător al lui Millau în octombrie 2011.
Acești ani au însemnat mai mult decât un transfer peste hotare. În interviul acordat Griviței în 2019, Sîrbu vorbea despre diferența dintre mediul profesionist francez și dificultățile cluburilor românești. Mărturia lui dă măsura unei generații de „stejari” care a învățat să joace la un nivel înalt în străinătate, continuând să răspundă convocărilor naționalei.
Patru loturi mondiale, trei turnee jucate
Federația Română de Rugby îl înscrie în loturile României pentru patru Cupe Mondiale: 1999, 2003, 2007 și 2011.
Înaintea ediției din 2003, Sîrbu marcase un eseu împotriva Italiei într-un meci din calificări, amintit de Rugby.ro. La turneul din Australia, a fost unul dintre oamenii liniei de treisferturi a României, aflat într-o echipă care încerca să țină pasul cu adversari din vârful jocului mondial.
Ediția din 2007 a adus una dintre victoriile care rămân în memoria „stejarilor”: 14–10 cu Portugalia, la Toulouse, pe 25 septembrie. Federația Română de Rugby consemnează rezultatul și revenirea României în repriza secundă; documentele de meci îl plasează pe Sîrbu la numărul 9. Nu a fost o victorie care să schimbe ierarhia mondială, dar a fost una care a cerut răbdare și stăpânire de sine — calități pe care le așteptai de la mijlocașul la grămadă al acelei echipe.
În 2011, la 34 de ani, a revenit la Cupa Mondială din Noua Zeelandă. Federația l-a anunțat titular pentru partida cu Anglia din 24 septembrie, alături de Dănuț Dumbravă la conducerea jocului. Între primul său meci consemnat pentru România, în 1996, și această ultimă campanie mondială se întinde aproape întreaga transformare a rugby-ului românesc de la sfârșitul secolului trecut și începutul celui nou.
Un articol al FRR din 16 octombrie 2011 îi atribuia 78 de selecții și 55 de puncte.
Dincolo de ultimul fluier
După încheierea carierei de jucător, Sîrbu s-a stabilit în Franța, la Béziers. În interviul acordat Griviței în 2019, spunea că, după o perioadă de reconversie profesională, lucra într-o companie producătoare de echipament petrolier și urmărea în continuare rugby-9ul românesc când avea ocazia. Este o mărturie datată, nu o descriere a ocupației sale de astăzi.
Lucian Sîrbu nu trebuie redus la o coloană de selecții, rămâne jucătorul format la Grivița care a trecut prin Steaua și prin rugby-ul francez, a fost convocat pentru patru Cupe Mondiale și s-a întors, de fiecare dată când a fost chemat, la tricoul României. Într-o epocă în care continuitatea a fost greu de păstrat, aceasta este partea cea mai limpede a moștenirii sale.
Bibliografie selectivă:
Federația Română de Rugby — profil aniversar;
FRR — istoria meciurilor cu Portugalia;
Rugby.ro — fișa biografică și prezentarea lotului din 2003;
Rugby Club Grivița — interviu cu Lucian Sîrbu;
AIRR — arhiva fotografică a Cupei Mondiale.
Foto credit: Wikipedia; Facebook