Rugby Mania | Mari rugbiști români
Format la București, consacrat în tricoul României și trecut prin mai multe cluburi franceze, Gabriel Brezoianu a făcut parte din generația care a ținut Stejarii prezenți pe scena mondială la sfârșitul anilor ’90 și începutul anilor 2000.
Școala de rugby din București
Gabriel Brezoianu s-a născut la 18 ianuarie 1977, în București. A crescut sportiv la CSS Locomotiva, într-o școală de rugby care i-a format și pe alți viitori internaționali. Federația Română de Rugby îl numără printre jucătorii pregătiți de antrenorul Virgil Bălașa.
În 1996, Brezoianu a făcut parte din generația României care a obținut bronzul la competiția mondială de juniori de la Brescia, sub îndrumarea lui Alexandru Achim și Gheorghe Dragomirescu.
Acea generație avea să furnizeze naționalei de seniori jucători precum Sorin Socol, Alexandru Manta, Florin Corodeanu, Petre Mitu și Ionuț Tofan. Pentru Brezoianu, rezultatul de la Brescia a fost începutul unui drum lung, parcurs într-o perioadă în care tot mai mulți rugbiști români își căutau locul și în campionatul Franței.
Din rugby-ul românesc către Franța
După etapa de formare, Brezoianu a jucat în România, inclusiv la Timișoara și Steaua București. Un interviu publicat de Le Parisien în 2009 amintește și trecerea sa pe la Dinamo. În 2000, a plecat la Bègles-Bordeaux. Au urmat US Dax, Racing Métro și Tarbes: cluburi și niveluri competiționale diferite, într-o carieră franceză care a cerut adaptare, nu doar talent.
Presa franceză îl prezenta în 2008 drept jucător capabil să evolueze pe aripă, în timp ce fișa sa românească de la începutul anilor 2000 îi consemna și posturile de centru și fundaș.
Parcursul său nu s-a încheiat odată cu ieșirea din primele eșaloane. După Tarbes, a continuat să joace în rugby-ul francez de club.
În 2009, ajuns la Stade Domontois, era văzut de antrenorii echipei ca un sprijin pentru jucătorii tineri. Brezoianu însuși vorbea atunci despre dorința de a duce până la capăt proiectul clubului. Era o altă formă de contribuție: experiența internațională pusă în slujba unei echipe care își construia viitorul.
În tricoul Stejarilor
Rugby.ro în 2002 indică drept primul meci al lui Brezoianu pentru seniorii României partida cu Franța din 1 iunie 1997, pierdută cu 20–51 la București.
Brezoianu a participat la Cupele Mondiale din 1999, 2003 și 2007. Prezența sa în generația din 1999 este documentată și de arhiva Asociației Internaționalilor de Rugby din România.
Un reper al ultimului său an la națională a venit la Nations Cup 2007. World Rugby îl consemnează titular la centru în victoria României cu 28–16 împotriva Namibiei și autorul unui eseu. Relatarea organizatorului îl prezenta atunci la a 65-a selecție. Cifra este legată strict de acel meci, nu reprezintă bilanțul final al carierei sale internaționale.
Despre Brezoianu circulă bilanțul de 71 de selecții pentru România, cifră consemnată și de Le Parisien în 2009.
Palmaresul nu încape însă doar într-o coloană de cifre. Bronzul juniorilor din 1996, cele trei participări la Cupa Mondială și continuitatea sa în rugby-ul francez conturează un jucător care a traversat schimbarea de generație a Stejarilor și a rămas util echipelor pentru care a evoluat. În atac, Federația Română de Rugby îi păstrează numele în istoria confruntărilor cu Georgia; între altele, îl indică printre marcatorii de eseuri ai României în acele întâlniri.
Mai departe de propriile meciuri
În relatarea din Le Parisien, antrenorul de la Domont aprecia că internaționalul român le arăta drumul celor tineri prin ceea ce făcea pe teren. Este o mărturie despre rolul său la acel club. Tocmai această distincție face portretul mai fidel: Brezoianu a continuat să transmită experiență fără ca povestea lui să aibă nevoie de titluri sau funcții adăugate din presupuneri.
Gabriel Brezoianu merită locul său între marii rugbiști români pentru durata și întinderea unui parcurs început în școala bucureșteană, trecut prin tricoul naționalei la trei Cupe Mondiale și continuat ani la rând în Franța.
A fost unul dintre jucătorii care au purtat rugby-ul românesc dincolo de graniță și au păstrat, în același timp, legătura cu generația din care au plecat.
Bibliografie selectivă:
Federația Română de Rugby — generația de la Brescia;
Rugby.ro — fișa biografică și meciurile consemnate până în 2002;
World Rugby — România–Namibia, Nations Cup 2007;
Le Parisien — interviu și parcursul din Franța; Asociația Internaționalilor de Rugby din România — arhiva generației 1999.
Foto credit: Rugby.ro