Format la CSȘ Locomotiva, medaliat cu bronz alături de juniorii României și apoi internațional de seniori, Alex Manta a construit o carieră lungă în Franța. Două eseuri împotriva Uruguayului și unul la Cupa Mondială din 2007 rămân reperele unei generații care a luptat pentru fiecare prezență pe scena mare.
Școala de la Locomotiva
Alexandru „Alex” Manta aparține unei generații pentru care drumul spre rugby-ul internațional a început pe terenurile de juniori din București. Federația Română de Rugby îl numără printre internaționalii formați la CSȘ Locomotiva, iar în 2010 consemna că a început rugby-ul în 1995. Din aceeași școală au plecat, între alții, Sorin Socol și Gabriel Brezoianu: nume care aveau să se reîntâlnească în tricoul României.
Primul mare reper al generației a venit repede. În aprilie 1996, la Brescia, România a câștigat bronzul competiției mondiale U19. După o semifinală pierdută cu 17–21 în fața Țării Galilor, juniorii români au învins Scoția cu 32–6 în meciul pentru locul al treilea. Manta s-a aflat în lotul pregătit de Alexandru Achim și Gheorghe Dragomirescu. Era o performanță colectivă, iar tocmai acest caracter colectiv avea să definească mulți dintre anii săi în echipa națională.
Un român în campionatul Franței
După începutul carierei de senior la Timișoara, Manta a plecat în Franța. Federația Română de Rugby îi enumeră, până în 2010, trecerile pe la Aurillac, Bordeaux, Pau, Castres, Brive și Lyon. Presa franceză descria în 2009 și etapa de la Terrasson, înaintea consacrării la Aurillac. Jucător de linia a treia, putea acoperi mai multe posturi în acest compartiment, o versatilitate prețioasă într-un campionat exigent.
Cariera franceză nu a însemnat un singur club sau un singur vârf de formă. În 2005, Section Paloise a ajuns în finala Challenge Cup, pierdută cu 3–27 în fața lui Sale Sharks. Prezența lui Manta în arhiva europeană a clubului confirmă că a făcut parte din acea perioadă a rugby-ului de la Pau.
La Lyon, a trăit un alt capitol important. LOU a devenit campioana Pro D2 în 2011, iar foile oficiale ale ligii franceze îl arată pe Manta în echipa din acel sezon. Promovarea i-a deschis din nou drumul spre Top 14: arhiva competiției îl consemnează titular pentru Lyon într-un meci cu Toulouse din septembrie 2011. Sunt documente de meci care arată continuitatea muncii sale, dincolo de simpla înșiruire a cluburilor.
Mai târziu, a continuat să joace și în eșaloanele federale franceze. În 2015, CS Vienne a anunțat oficial sosirea sa de la ROC La Voulte Valence, alături de compatriotul Petru Balan. Parcursurile celor doi s-au intersectat astfel din nou, departe de România, după anii în care împărțiseră responsabilitatea reprezentării sale internaționale.
Eseul de la Cupa Mondială
Manta a reprezentat România la Cupa Mondială din 2007. Unul dintre meciurile care îi fixează locul în memoria suporterilor este întâlnirea cu Italia, disputată la Marseille, la 12 septembrie. România a pierdut cu 18–24, dar a revenit în joc prin eseurile lui Manta și Marius Tincu. Relatarea contemporană din The Irish Times consemnează atât eseul său, cât și eliminarea temporară primită ulterior; portretul unui sportiv trebuie să păstreze întregul meci, cu momentele sale bune și dificile.
Participarea la Cupa Mondială din 2007 trebuie deosebită de rolul său în calificarea pentru ediția din 2011. Manta a contribuit decisiv la barajul cu Uruguay, însă retragerea sa anunțată de la prima reprezentativă după acel baraj a făcut ca prezența în calificări să nu însemne și prezență la turneul final din Noua Zeelandă.
Uruguay, de două ori
Dacă meciul cu Italia i-a adus un eseu la Cupa Mondială, confruntările cu Uruguay au arătat cât de mult putea însemna Manta pentru Stejari într-un moment de presiune.
La 13 iunie 2009, în IRB Nations Cup, România a învins Uruguay cu 17–11 la București. Alex Manta era căpitanul echipei și autorul unuia dintre cele două eseuri românești. Era un meci al primei reprezentative împotriva Uruguayului.
Un an mai târziu, Uruguay a redevenit adversarul decisiv. După 21–21 la Montevideo, România a câștigat returul barajului pentru Cupa Mondială cu 39–12, la București, la 27 noiembrie 2010. Manta a marcat câte un eseu în fiecare manșă. Cronica de după retur surprinde încercarea sa din prima repriză, venită în urma presiunii exercitate de înaintarea română. Sunt două reușite legate direct de calificarea echipei, fără a reduce meritul colectiv al acesteia la un singur om.
Federația a consemnat și revenirea lui Manta în echipa națională în 2012, după o pauză de doi ani. Așadar, anunțul retragerii făcut după barajul din 2010 nu a reprezentat ultimul său contact competițional cu tricoul Stejarilor.
O carieră care leagă două lumi
În 2010, Federația Română de Rugby l-a inclus pe Alexandru Manta printre nominalizații pentru distincția de jucător român al anului, invocând prestațiile sale la club și la națională. Nominalizarea nu trebuie confundată cu acordarea premiului; ea arată însă felul în care îi era privită contribuția în acel moment.
Moștenirea sa sportivă este, în schimb, limpede: de la școala Locomotivei și bronzul juniorilor din 1996 până la meciurile Stejarilor și anii petrecuți în rugby-ul francez, Alex Manta a arătat ce poate construi un jucător român prin adaptare, rezistență și continuitate.
În memoria rugby-ului nostru, rămâne omul de linia a treia care a înscris când România avea nevoie de puncte: la Marseille, în fața Italiei, și în dubla cu Uruguay care a dus Stejarii la încă o Cupă Mondială.
Bibliografie selectivă
- Federația Română de Rugby — profil aniversar Alex Manta și istoria generației U19 din 1996.
- World Rugby — România–Uruguay, IRB Nations Cup 2009 și Italia–România, Cupa Mondială 2007.
- Federația Română de Rugby — confruntările cu Uruguay.
- Ligue Nationale de Rugby — LOU, campioana Pro D2 și foaie de meci Lyon–Albi, 2011.
- CS Vienne — transferurile pentru sezonul 2015–2016.
Foto credit: UBB Rugby Scapulaire