„Alexandru cel Mare” al rugby-ului românesc
Alexandru Penciu, sau „Alexandru cel Mare”, așa cum l-au supranumit galezii într-un turneu susținut de Stejari în Marea Britanie, rămâne un far călăuzitor al rugby-ului românesc.
Calitatea sa, pasiunea și devotamentul față de acest sport au lăsat urme adânci în istoria balonului oval, nu doar în România, ci și în întreaga lume.
Moștenirea sa trebuie amintită și cinstită peste veacuri de către noi, cei muritori, căci Alexandru Penciu și-a câștigat locul în panteonul legendelor rugby-ului mondial, acolo unde numele său nu va fi uitat niciodată. Generațiile care ne urmează au nevoie de exemplul său, atât în teren, cât și în afara lui – un model de profesionalism, modestie și dragoste pentru sport.
„Alexandru cel Mare” – idolul tribunelor britanice
Presa galeză i-a oferit lui Alexandru Penciu un supranume care a rămas emblematic: „Alexandru cel Mare”.
După un turneu al selecționatei Bucureștilor în Regatul Unit, la mijlocul anilor ’50, ziarul Western Mail & South Wales News scria:
„Rugbystul care a produs cea mai puternică impresie a fost fundașul român Penciu, idolul tribunelor. În afara puternicei lovituri de picior, el posedă tehnica lui Bob Scott, fundașul selecționatei All Blacks.”
— RT Gabe, Western Mail & South Wales News
A fost apoi senzaționala victorie din 5 iunie 1960, de la București, când România a învins Franța cu 11-5, prima victorie din istorie împotriva „cocoșilor galici”. În acel meci, Penciu a înscris opt puncte, din două dropgoluri și transformarea eseului lui Barbu.
Ziarul L’Équipe relata atunci momentul istoric:
„Înfrângerea de la București n-a putut fi evitată. Românii i-au neutralizat pe francezi și chiar i-au întrecut în unele momente, datorită unei diferențe de tehnică, de condiție fizică și de voință de a câștiga. (…) 45.000 de bucureșteni au invadat terenul stadionului 23 August pentru a saluta prima victorie a României asupra Franței, învingătoare doi ani consecutiv în Turneul celor Cinci Națiuni. Penciu a fost purtat în triumf, în timp ce 15 francezi se îndreptau cu capul plecat spre vestiare. Da, a fost o dată istorică pentru rugby-ul românesc!”
O viață dedicată rugby-ului
Născut pe 1 noiembrie 1932, Alexandru Penciu și-a început cariera imediat după Al Doilea Război Mondial, la Petrolul București, în 1947. În același an a trecut la PPT București, iar în 1952 s-a transferat la CCA București (ulterior Steaua București), echipă cu care a scris istorie.
A contribuit decisiv la cucerirea a cinci titluri naționale și patru Cupe ale României, devenind unul dintre cei mai valoroși jucători români ai anilor ’50–’60.
La echipa națională, Penciu a fost convocat de 37 de ori, până în 1967, fiind unul dintre liderii generației care a obținut patru meciuri consecutive fără înfrângere în fața Franței.
Stilul său elegant, precizia loviturilor și calmul din teren l-au transformat într-un simbol al rugby-ului românesc.
În 1969, s-a stabilit în Italia, unde a activat ca antrenor-jucător la Rovigo, echipă de primă divizie. A devenit rapid o legendă și acolo, fiind golgheterul Diviziei A în sezoanele 1970–1971 (104 puncte) și 1971–1972 (124 puncte).
S-a retras din activitate în 1973, la vârsta de 40 de ani, însă pasiunea pentru rugby nu l-a părăsit niciodată.
După retragere, a fost antrenor în Italia și Franța, contribuind la dezvoltarea tinerelor generații de jucători.
Distincții și recunoaștere
Pentru meritele sale excepționale, Alexandru Penciu a fost decorat cu:
- Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a V-a (3 septembrie 1962), „pentru contribuția adusă la dezvoltarea mișcării de cultură fizică și sport în Forțele Armate și pe plan național”;
- Ordinul Muncii clasa a III-a (15 februarie 1963), „pentru victoriile obținute în anul 1962 pe plan internațional în întrecerile de rugby și sporturi nautice”.
Un model nemuritor
La dispariția sa, în 11 august 2023, în Italia, la vârsta de 90 de ani, rugby-ul românesc a pierdut nu doar un campion, ci o veritabilă legendă.
Așa cum a spus Alin Petrache, președintele Federației Române de Rugby:
„Este o mare pierdere pentru noi, pentru rugby-ul românesc, dar și pentru cel internațional. A fost, este și continuă să fie un model pentru toate generațiile — un talent înnăscut completat de enorm de multă muncă, dedicație și pasiune.
Alexandru Penciu a făcut ca numele României să fie pe buzele tuturor. Este de datoria noastră să vorbim generațiilor actuale și viitoare despre marele Alexandru Penciu.”
Alexandru „cel Mare” Penciu nu mai este printre noi, dar spiritul său rămâne viu în fiecare tânăr care visează să joace rugby pentru România.
A fost și va rămâne un simbol al curajului, eleganței și dăruirii totale pentru balonul oval.
Surse: Rugby.ro/ Gsp.ro/ Wikipedia
Foto credit: Wikipedia